Etimologie
Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației romane sub Aurelian, în anul 271, viața urbană s-a stins treptat. În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (în documentele maghiare redactate în limba latină; în limba maghiară e Gyulafehérvár, în traducere Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei.[2], iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. În documentele medievale redactate în limba slavonă orașul apare sub numele Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazu și-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Numele orașului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a românilor, desăvârșită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
Stemă[modificare | modificare sursă]
Stema municipiului Alba Iulia se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare, scut tăiat în bandă și în bară, cu trei cartiere. În primul cartier, de azur, se află pasărea cruciată a Țării Românești, de aur, însoțită de soare în dreapta și de lună în stânga, tot de aur. În cartierul doi, în câmp roșu, este reprezentat capul de bour al Moldovei, de argint, însoțit în dreapta de o rază luminoasă și în stânga de semilună crai nou, tot de argint. Între coarnele bourului se află o stea de argint cu cinci raze. În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din șapte dealuri, se află doi lei rampanți, afrontați, de culoare roșie, ținând între labe o spadă neagră. În șef, în câmp de hermină, se regăsește coroana de oțel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat de o acvilă cruciată ieșind.
Semnificațiile elementelor însumate:
Coroana din șef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea amintește atât de independența României, obținută în anul 1877, cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată, capul de bour și leii rampanți sunt simbolurile tradiționale pentru provinciile României, a căror unitate s-a desăvârșit în anul 1918. Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul și este semnul distinctiv adoptat pentru toate localitățile, foste capitale ale românilor, în decursul istoriei. Coroana murală cu șapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reședință de județ[3].
Istorie
Alba Iulia pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 Josephinische Landaufnahme pg186.jpg
Biserica română unită din cartierul Maieri (1713)
Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul orașului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.).
Demnă de menționat este și cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălțimile din stânga Mureșului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ și șanțuri, îngloband un teren de aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureșului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social și economic al acestor locuri și aceștia sunt dacii. Ei pun bazele unei așezări puternice - Apoulon - ce se va impune mai târziu.
În jurul castrului întemeiat de romani, au luat naștere două orașe cu numele de Colonia Aurelia Apulensis și Colonia Nova Apulensis.
Articol principal: Castrul roman Apulum.
Alba Iulia a fost capitala principatului Transilvaniei (1542-1690), dupa ce in prima faza a depins de episcopul Transilvaniei. Din a doua jumatate a secolului XVI, dupa disparitia Regatului ungar în urma înfrângerii suferite în fata trupelor otomane la Mohacs (1526), Transilvania devine tributara Portii, bucurându-se însa de o deplina autonomie interna. Si-a putut astfel continua nestânjenita dezvoltarea culturala.
Din 1576, când pe tron se urcă Stefan Bathory, voievodul dintre 1571 si 1575, devenit acum principe, dar si rege al Poloniei, situatia la curtea transilvana se schimba radical. In final de epoca renascentista, plina de acerbe confruntari între Reformă si Contrareformă, dar si de presiunea puterii otomane, la curtea de la Alba Iulia domneste o adevarată dinastie de principi „apuseni" - Bathorestii.
Palatul principilor Transilvaniei, inițial unul episcopal, a fost refacut din temelii de catre Ioan II Sigismund (1540-1551, 1556-1571). Bathorestii au fost cei care i-au dat stralucirea. Primul, în ordine cronologică, Ștefan Báthory, l-a refacut în stil italian. El si-a legat numele si de alte constructii, cum ar fi podul peste Mureș și apeductul din palat. Iar nepotul său, principele Sigismund (1581-1597, 1598-1599, 1600-1601), s-a remarcat si el prin mici adaosuri. În 1590 a cerut să fie reconstruită orga catedralei, distrusă în timpul confruntărilor religioase din 1566.
La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești sub cârmuirea sa. Cheile orașului i-au fost înmânate de episcopul Demetrius Napragyi, cel care a devenit cancelar al Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul.
La 7 octombrie 1698 a avut loc la Alba Iulia Sinodul de Unire cu Biserica Romei, sinod prezidat de mitropolitul Atanasie Anghel.
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România a fost proclamată la 1 decembrie 1918 prin Declarația de la Alba Iulia.
Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc în data de 15 octombrie 1922 în fața Catedralei Încoronării, act care a simbolizat unirea tuturor provinciilor istorice ale României sub sceptrul aceluiași monarh.
La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Național-Țărănesc, în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetățeni.
În anul 1933 orașul nord-italian Alessandria a donat orașului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), ca semn al moștenirii culturale latine comune. La data de 13.04.2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieței Allessandria” în Alba Iulia, în care este amplasată statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al înfrățirii dintre Alba Iulia și Alessandria.
În urma reformei administrative din 1968 orașul a devenit municipiu.
La 1 decembrie 1990, la Alba Iulia s-a sărbătorit pentru prima oară ziua națională a României.
Date geografice
Municipiul Alba Iulia este situat la o altitudine de 270 m, la o distanță de 340 km de București, 100 km de Cluj, 70 km de Sibiu și la 241 km de Arad. Municipiul este așezat în perimetrul format de râul Ampoi, râul Sebeș, crestele munților Apuseni și Podișul Transilvaniei. Orașul propriu-zis este așezat pe prima terasă a Mureșului, care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4km. Partea de vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureș, se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean, erodate de râurile Mureș, Sebeș și Secaș, acestea formând un șir de râpe cu forme interesante și vegetație rară. Spre partea de sud se văd culmile munților Sebeșului, cu Vârful Șurianu (2245) și cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean, la 46°05' latitudine nordică și 23°34' longitudine estică, 330 m altitudine, într-o zonă de interferență a dealurilor ce coboară din Munții Trascăului cu șesurile din valea cursului mijlociu al Mureșului.